Reseña del libro "America de Dincolo de Gard: Nuvele"
America from Beyond the Fence. Short Stories This book is in Romanian. It is a selection of young Romanian writer Alexa Gavril Bâle's short stories. Cum văd eu „America de dincolo de gard"? O văd ca pe un vitraliu epic, în care fiecare bucată (bucăţică) prozastică îşi are culoarea şi locul ei precise, formând prin alăturare şi complementaritate imaginea finală a unui spaţiu, a unei lumi: lumea satului maramureşean (mai precis: a satului din zona Lăpuşului), cu întâmplările, cu poveştile, cu dramele lui de ieri şi de azi, cu personajele sale specifice, cu lirismul, umorul şi cinismele sale. În limitele („etno") pe care şi le impune autorul, cel puţin una din aceste povestiri se apropie de statutul de capodoperă. Mă refer la „Alte zile, alte rosturi" (titlu ce trimite la romanul lui Truman Capote, „Alte glasuri, alte încăperi), unde un bătrân văduv, a cărui principală îndeletnicire este să facă coşuri din nuiele împletite, îşi pune la un moment dat întrebarea ce lasă el în urmă, cu ce va rămâne în memoria satului, ce trebuie să facă „să se vorovească" despre el ca despre alţii. Şi ce soluţie - splendidă! - găseşte? „Va împleti un coş. Iată ce va face! Un coş mare, mare de tot. Uriaş. Cât o casă. Un coş cum n-a mai făcut nimeni de când îi lumea asta." (Azi am zice: un coş de „Guiness Book..".). N-o să dezvălui în aceste rânduri dinainte ce s-a întâmplat cu coşul şi cu moşul: mă mărginesc să spun că acest text, ca şi altele, de altfel, e plin de o melancolie grea, bine stăpânită, o nostalgie de mare fineţe după un sat şi o lume definitiv pierdute. Se cuvine pomenit şi un alt fapt remarcabil: deşi cartea abundă în regionalisme, nu-ţi trebuie un dicţionar pentru a înţelege sensul lor: ele sunt în aşa fel plasate în text, încât însuşi contextul în care apar te lămureşte despre ce e vorba: termeni ca „durături," „custură," „fuştei" „a arădui," incomprehensibili pentru un, să zicem, bucureştean, îşi luminează înţelesul atunci când e descris procesul de fabricare a unui coş de nuiele, în povestirea amintită mai sus. Există puţine descripţii de natură. Ele sunt succinte, esenţializate, parcă retezate cu secera, asta fiindcă naratorul împrumută mult din interioritatea personajelor sale, le „locuieşte" prin monolog transcris liber; or, ţăranul n-are timp să privească, să contemple sadovenian spectacolul naturii: „Secetă mare. Primăvară timpurie. Pe câmp iarba năclăită boleşte veştedă. Grâiele, gălbejite de frig. Holdele uscate, decojite de ger. Pojghiţa făcută de îngheţ ridicase rădăcinile plantelor în sus." De altfel, se vede că autorul cunoaşte la perfecţie universul înfăţişat şi, mai mult, îşi iubeşte personajele care-l populează. Iar reciproca e şi ea valabilă... Concluziv, „America de dincolo de gard" e o carte care îl impune pe Alexa Gavril Bâle printre cele mai valoroase voci epice de azi. Ioan Groşan
