Reseña del libro "de Luni Pana Luni: Roman"
From Monday to Monday. A NovelAceastă ediţie a cărţii este publicată special pentru românii din diaspora.Citiţi cărţi în limba română! Veţi fi mai aproape de casă, de ţară.Comandaţi cartea de pe site-ul Amazon corespunzător ţării în care locuiţi şi nu veţi plăti transportul internaţional. This book is in Romanian. It is a complex novel by Romanian writer Mircea Ionescu, author of other four novels: "Two Worlds Times Two," "The Hydra," "The Cameleon," and "The Poisoned Gift." De luni până luni de Mircea Ionescu este un roman de introspecţie psihologică, în care se împletesc relatări din contemporaneitate cu evenimente din trecut, acestea din urmă fiind zugrăvite într-un jurnal descoperit de povestitor. Scriitorul stăpâneşte perfect arta de a creiona personaje veridice, caractere diferite, foarte bine individualizate şi de a le conduce pe cărări narative dintre cele mai subtile şi contorsionate pentru ca noi, cititorii, să pătrundem nu numai în lumea lor, ci şi în mintea şi sufletul lor. Iată un scurt fragment semnificativ din această captivantă carte: Este un joc de v-aţi ascunselea. Eu ştiu. Ea, normal, ştie. Dar nu ştie că eu ştiu. Eu nu ştiu dacă ea ştie că eu ştiu. Nu mă pot împiedica uneori să-mi pun capul în poala ei atunci când stă culcată şi citeşte. Simt o minimă rezistenţă, poate este doar o închipuire. În orice caz mă acceptă. Închid ochii şi vreau să cred că totul este ca înainte. Ca înainte când? Nu pot localiza în timp. E mult de atunci. Cum am spus mai sus: vrem să credem că dragostea noastră este împărtăşită în ciuda dovezilor evidente care pledează pentru contrariu. Căsnicia este un anacronism, monogamia este absurdă atât ştiinţific cât şi la prima vedere chiar şi pentru ultimul idiot dintre noi. Relaţiile în doi nu funcţionează, cei implicaţi se înşală reciproc, se rănesc iremediabil, sunt nefericiţi iar jumătate din căsătorii ajung la divorţ. Ce cale să iau? Mă hotărăsc până una alta să tac. Voi vedea. Trebuie să ies puţin din personajul cu care m-am confruntat întotdeauna, de om al primului impuls. Atunci când m-am lăsat condus de el am comis marile mele greşeli. Când gândesc de două ori sunt briliant. Dacă mai revin încă odată asupra acelui plan, îl fac să pară genial. Sensul vieţii nu poate fi altul decât acela că trebuie să o trăieşti, dar în acelaşi moment în care gândeşti acest lucru începe greul. Pentru că ce înseamnă să o trăieşti? Ce presupune asta? Ce este dragostea, pentru cei mai mulţi elementul ei primordial, altceva decât un diagnostic într-o apă tulbure, murdară, care încearcă să ascundă degenerarea umană, omoruri şi sinucideri, brutalităţi, cruzimi, molestări, părăsirea partenerului şi a copiilor pentru trăiri noi şi impetuoase, tot felul de capricii ale destinului care rup monotonia şi rutinele zilnice şi ne fac - pentru cât timp? - să ne simţim vii.
