Intrebarile Sfinxului. Tineretea Lui Bogdan Irava: Roman
Reseña del libro "Intrebarile Sfinxului. Tineretea Lui Bogdan Irava: Roman"
Sphinx's Questions: Bogdan Irava's Youth. A Novel This book is in Romanian. It is the work of one of the greatest Romanian writers today, Ştefan Dimitriu.Această ediţie a cărţii este publicată special pentru românii din diaspora.Citiţi cărţi în limba română! Veţi fi mai aproape de casă, de ţară.Comandaţi cartea de pe site-ul Amazon corespunzător ţării în care locuiţi şi nu veţi plăti transportul internaţional. În 1987, Editura Cartea Românească a publicat pentru prima oară romanul lui Ştefan Dimitriu, intitulat atunci Tinereţea lui Bogdan Irava şi retipărit acum, în ediţie definitivă, cu titlul Întrebările Sfinxului. Într-o pagină extrem de vie din jurnalul său memorialistic Pace ţie, cititorule!, publicat recent de editura noastră, Ştefan Dimitriu relatează discuţia sa cu directorul Editurii Eminescu; acesta mi-a pus în braţe dactilograma romanului meu Soarta infanteristului, copios adnotată cu semne de întrebare şi de mirare, spunându-mi: Ziceţi mersi că n-o trimit în altă parte! (...) Adică, trebuia să-i mulţumesc pentru că nu mă dăduse pe mâna Securităţii? Ce-i drept, romanul se inspira din viaţa de la curtea lui Ceauşescu, dar, pentru a-l trece de cenzură, fixasem acţiunea la un raion de pe vremea lui Dej, funcţia lui Ceaşcă fiind preluată de mai marele locului, pe care-l numisem Amiralul. În sfârşit, n-are rost să insist pe această temă. Am fugit cu cartea în braţe la Cartea Românească, la redactorul-şef Cornel Popescu, spunându-i exact despre ce era vorba. Iar acesta (Dumnezeu să-l odihnească şi pe el!), după ce m-a prezentat directorului George Bălăiţă, asumându-şi în faţa lui răspunderea pentru tot ce avea să urmeze, mi-a spus aşa: Măi băiete, eu o dau mai întâi la cenzură. Să vedem ce obiecţii au ăia. Ca să-i păcălim pe cenzori, i-am schimbat numele, spunându-i Tinereţea lui Bogdan Irava. Peste două săptămâni, Cornel Popescu a fost chemat de doamna Doxănescu, şefa cenzurii, care i-a spus, mirată foarte: Dar eu am mai citit odată cartea asta şi i-am dat bunul de tipar. Scosese numai câteva pagini, unde asemănarea cu Ceauşescu era prea izbitoare (de pildă, momentul când Amiralul este făcut general, din soldat neinstruit şi, intimidat dar şi fascinat de situaţie, se salută cu mâna la chipiu prin faţa tuturor oglinzilor). Iată deci că cenzorii înşişi deciseseră să se ridice împotriva unui regim politic criminal pactizând cu un scriitor nu numai foarte înzestrat, dar şi extrem de curajos, care găsise mijlocul de a pune sub ochii cititorilor români o radiografie cutremurătoare a aşa-zisei societăţi socialiste multilateral dezvoltate, în care ipocrizia, carierismul, farsa economică, incompetenţa, lichelismul, delaţiunea, promovarea falselor valori şi, înainte de toate, dispreţul pentru om, toate acestea ascunse în spatele unei ideologii mincinoase şi a unor lozinci sforăitoare, deveniseră de nesuportat. Romanul furnizează istoriei fotografia exactă a unei epoci dintre cele mai întunecate din existenţa României. Vasile Poenaru
