Reseña del libro "Pietre Si Inimi: Versuri"
STONES AND HEARTS. POEMS This book is in Romanian. It is a collection of love poems. Poeziile lui Alexandru Cristian denotă sensibilitate şi candoare şi reprezintă o lectură foarte plăcută, mai ales în doi... Iar cumpărând acest volum de versuri, veţi beneficia şi de ediţia audio a cărţii, în lectura autorului (în carte scrie cum se poate obţine gratuit ediţia audio). Iată câteva poezii selectate pentru dumneavoastră Linişte Dacă ar fi linişte în Univers Glasul tău s-ar auzi, iar mâna ta M-ar mângâia fără a-i părea că răneşte Stele şi sori, zâmbetul pur Va împrăştia arome ce mă vor Trezi din nebunie şi pe urmă Senin te voi îmbrăţişa, pe O planetă oarecare, voi mărturisi Că te iubesc! Mi-e dor Oare stelele mi te arată, Oare cerul îmi şopteşte despre tine, Oare lacul duios te cântă, Oare văzduhul mai vine la mine? Buzele tale îmi şoptesc Că acolo, undeva, am un dar ceresc Nu ştiu ce, nici nu vreau să ştiu, te iubesc Atât e tot ce trebuie să cunosc. Corpul tău l-am zdrobit în palmele mele, Ochii tăi i-am înecat în apa mea, Buzele tale le-am strivit cum frunzele Cad pe jos, călcate de fiinţa mea. Tu eşti, tu nu eşti, de când te ştiu? Cred că eternitatea are urmaşi, te divinizez Pentru că poţi să mă salvezi, să mă mântui Dar oare de ce atât de mult te visez? Poate că nimeni nu a cucerit Citadela sufletului meu, nimeni nu mi-a Zdrobit cu dulceţe fiinţa, nimeni nu a suferit Când nemilos te torturam cu vorbe, mi-a Spus inima ascultă ceva... EA. Aşteptare Undeva, cândva te-am aşteptat înfrigurat de singurătate, îngheţat de uitare. ai apărut brusc ca o lumină ce rupe Universul negru al nefericiţilor, m-ai umplut de căldură şi am devenit OM. Sângele s-a pus în mişcare, creierul a început a gândi, am putut vorbi, m-ai scos din haos, din materia moartă, mi-ai dat suflu prin buzele tale ce mă hrănesc şi acum, ca un soare mă ţii în Viaţă, te rog săgetează razele tale. Vreau să fiu supus de lumina ta, să fiu sufocat de parfumul tău, să mă prăjesc sub sărutul tău, să mă descompun în faţa ta şi tu să să mă cuprinzi. Vreau să fiu deşertul tău în care să luminezi fără nici o oprelişte, să te văd goală, cu sâni ce raze sunt, cu grade imense în sânge, orbeşte-mă cu energia ta stelară, când te ating mă transform, ce dulce metamorfoză, din nimic sunt ceva. N-am să mai aştept acum eşti aici, şi vei rămâne cât Universul va vrea, vreau să mor lângă tine sub ploaia de stele a eternităţii.
